1. Noțiune
Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii. Așadar, este necesar ca soții să aibă capacitate deplină de exercițiu, să existe consimțământul liber și neviciat al soților cu privire la divorț și să nu aibă copii minori.
Divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați numai dacă există acordul expres al soților asupra următoarelor aspecte: – numele de familie pe care urmează să-l poarte soții după divorț; – exercitarea autorității părintești de către ambii părinți; – stabilirea locuinței copiilor după divorț; – modalitățile de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare copil; – stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătirea profesională ale copiilor.
2. Sediul materiei
Codul civil (în special art. 375 – 378) interesează în principal procedura divorțului pe cale notarială. De asemenea are relevanță art. 136 din Legea nr. 36/1995 și art. 267-278 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici. O serie de precizări importante sunt conținute de Instrucțiunile privind îndeplinirea procedurii divorțului de către notarii publici, precum și de normele metodologice privind Registrul național notarial de evidență a cererilor de divorț.
3. Competența
Competența materială: este determinată de existența acordului dintre soți, asadar a inteplinirii conditiilor sus-mentionate.
Competența teritorială: în vederea instrumentării procedurii divorțului aparține notarului public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. În cazul căsătoriilor încheiate în străinătate, prin locul încheierii căsătoriei se înțelege localitatea în al cărei registru de stare civilă s-a transcris certificatul de căsătorie. În cazul căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare certificatul de căsătorie se transcrie în registrul de stare civilă al Primăriei sectorului 1 București.
Dacă părțile insistă să înregistreze cererea, cu încălcarea competenței, notarul public procedează la înregistrarea cererii și pronunță o încheiere de respingere a acesteia.
Dovada locului încheierii căsătoriei se face cu certificatul de căsătorie care se prezintă în original notarului public la momentul depunerii cererii de divorț.
Dovada ultimei locuințe comune se face, după caz cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, sau, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţie autentică pe propria răspundere, a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora.
4. Cererea de divorț
Conținut și formalități
Cererea de divorţ: – se face în scris; – se semnează personal de către soţi sau prin mandatar; – se semnează în faţa notarului public la care se depune cererea; – va fi însoţită de fotocopii de pe certificatele de naştere ale soţilor, precum şi de pe actele de identitate ale acestora şi, după caz, ale copiilor minori; – va cuprinde declaraţia soţilor că au sau nu copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, acordul de principiu al ambilor părinţi cu privire la copiii minori, precum şi învoiala acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soţi după divorţ.
Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autorităţile române, de pe care se va face copie legalizată, care va fi anexată la cererea de divorţ.
Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până la eliberarea certificatului de divorţ. La primirea cererii de divorţ, notarul public verifică identitatea soţilor şi dacă datele înscrise în cererea de divorţ corespund cu datele înscrise în actele anexate cererii.
Interzicerea reprezentarii sotilor in procedura notarile a divortului
Soţii se vor prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul procedurii, la termenul acordat, în lipsa unei cereri de amânare, neprezentarea soților este motiv de respingere a cererii.
Legea nu permite reprezentarea niciunuia dintre soți și sub nici un motiv, nici măcar în cazurile speciale prevăzute de Codul de procedură civilă. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate menţiunile necesare, potrivit legii, la depunerea cererii.
5. Procedura
Procedura divorțului este următoarea: – după ce notarul public constată că a fost legal investit,înregistrează cererea în Registrul de divorțuri. Pentru a putea continua procedura de divorţ, notarul public verifică în RNECD să nu mai fie înregistrată de către aceeaşi soţi o altă cerere de divorţ. – acordă un termen de reflecție de 30 de zile și solicită îndeplinirea formalităților necesare în legătură cu minorul: anchetă psiho-socială, audierea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani; – la expirarea termenului de 30 de zile, părțile se prezintă personal la notarul public. Dacă acestea stăruie în cererea de divorț și celelalte condiții sunt îndeplinite (inclusiv raportul de anchetă socială și audierea minorului), notarul public emite certificatul de divorț fără a face mențiune în acesta despre vreo culpă; – dacă la termenul acordat nu s-a depus raportul de anchetă psihosocială și, din motive întemeiate, nu s-a putut audia minorul, la cererea ambilor soți care stăruie în cererea de divorț, se pot acorda și alte termene, numai în vederea îndeplinirii celor două condiții: Procedurile care se vor îndeplini în cadrul divorțului se vor desfășura în prezența ambilor soți. La audiere, minorul va fi însoțit de ambii părinți, se va face în prezența amândurora și se va consemna de către notarul public declarația minorului, declarație care va fi semnată atât de minor cât și de părinți (sub forma procesului verbal de audiere a minorului). Pentru constatarea acordului părților asupra aspectelor menționate mai sus (stabilirea locuinței minorului după divorț etc.), notarul public va autentifica convenția soților, care va fi menționată în certificatul de divorț. Orice modificare a convenției inițiale se poate face printr-o convenție autentică, cu respectarea tuturor condițiilor pentru convenție (raportul de anchetă psihosocială, audierea minorului și acordul părinților).
6. Soluții
În cadrul procedurii notariale de divorț, notarul public pronunță una dintre următoarele soluții:
Admiterea cererii de divorț: Potrivit art. 6 din Instrucțiuni, la termenul fixat, notarul public va verifica: a) dacă ambii soți sunt prezenți personal; b) dacă soții stăruie în cererea de divorț ; c) dacă sunt de acord cu numele pe care aceștia îl vor purta după divorț; d) dacă își mențin celelalte declarații, date cu ocazia depunerii cererii; e) dacă aceștia își pot exprima consimțământul liber și neviciat; f) dacă niciunul dintre soți nu este pus sub interdicție; g) dacă până la termenul fixat, nu a intervenit nașterea sau adopția unui copil.
Dacă notarul constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de mai sus, va proceda la întocmirea încheierii de admitere a cererii de divorț, și va dispune eliberarea certificatului de divorț.
Respingerea cererii de divorț: Dacă nu sunt îndeplinite condițiile menționate anterior, notarul public respinge cererea de divorț.
Împotriva refuzului notarului public nu există cale de atac, dar soții se pot adresa cu cererea de divorț instanței de judecată, pentru a putea dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt act temei prevăzut de lege.
Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al notarului public de a constata desfacerea căsătoriei, oricare dintre soți se poate adresa, pe cale separată, instanței de judecată.
7. Certificatul de divorț
În vederea eliberării certificatului de divorţ, notarul public va solicita, prin intermediul administratorului registrelor unice ale Uniunii, alocarea numărului pentru certificatul de divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ, ţinut de Ministerul Afacerilor Interne. Numărul alocat de acest registru se înscrie de către notarul public pe certificatul de divorţ. În certificatul de divorţ se vor consemna desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, în faţa notarului public, numele de familie pe care foştii soţi le vor purta după divorţ, precum şi, după caz, menţiunile privind acordul parental referitor la minorii rezultaţi din căsătorie.
Certificatul de divorţ se întocmeşte în 6 exemplare originale, din care: câte un exemplar pentru fiecare dintre soţi, un exemplar pentru dosarul de divorţ, un exemplar pentru mapa de divorţuri de la sediul biroului notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar pentru registrul stării civile deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.
Certificatul de divorţ face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soţilor, precum şi a numelui de familie pe care fiecare dintre soţi îl va purta după divorţ. Rectificarea erorilor materiale din certificatul de divorţ se soluţionează potrivit dispoziţiilor în materie de stare civilă.
Odată cu eliberarea certificatului de divorţ, notarul public restituie soţilor certificatul de căsătorie, pe care va înscrie menţiunea: „Desfăcut căsătoria prin certificatul de divorţ nr. …/…”, urmată de semnătura şi sigiliul notarului public instrumentator.
8. Comunicarea certificatului de divorț
După eliberarea certificatului de divorţ, notarul public comunică, de îndată, un exemplar al acestuia la primăria locului în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat, spre a se face menţiune despre divorţ în actul de căsătorie, şi un exemplar la registrul stării civile ţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.
9. Înregistrarea și arhivarea
Cererea de divorț va fi înregistrată în registrul de divorțuri ținut de biroul notarial și va primi un număr din acesta, număr care va reprezenta numărul dosarului de divorț. În afara acestui număr, cererea primește și un număr de înregistrare unic de la RNECD.
Înscrierile în opisul registrului de divorțuri se fac imediat după completarea registrului de divorțuri, trecându-se numele și prenumele soților și numărul de dosar alocat, urmând ca la termen, după soluționare, să se treacă și numărul certificatului de divorț sau soluția dată în cauză.
Atât soluțiile de admitere cât și cele de respingere a cererilor de divorț se vor comunica de îndată, în format electronic, în vederea închiderii poziţiei respective în RNECD. După ce cauza se consideră soluționată, registrul de divorțuri se completează corespunzător, menționându-se soluția și numărul certificatului de divorț.
Certificatul de divorț, încheierea, precum și înscrisuri ce au stat la baza eliberării certificatului se îndosariază în dosarul de divorț și se depun în arhiva biroului notarial în conformitate cu regulile de arhivistică prevăzute în nomenclator.